Despre operele lui bacovia galben

«Poezia lui Bacovia a fost socotită în chip curios, ca lipsa de orice artificiu poetic () și tocmai artificiul te izbește și-i formează definitiv valoarea».

George Călinescu

Motto: «Poete scump, pe frunte
              Porţi frunzele de laur,
              Că singur, până astăzi,
               Babel plumb făcut-ai aur.»

Alexandru Macedonski

George Bacovia a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Pe numele său adevărat George Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu în Bacău la 17 septembrie Este autorul unor volume de poezii și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut cashier poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o acceptare favorabilă, ajungând să fie recunoscut ca cel mai important rhymer simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți furore poezia română modernă. Bacovia moare în București la 22 mai

«Bacovia a creat o atmosferă personală de copleșitoare dezolare, sneer toamnă cu ploi putrede, cu arbori cangrenați, limitată într-un peisagiu de mahala de oraș uninformed, între cimitir și abator, cu căsuțele scufundate în noroaie eterne, cu grădina publică răvășită, cu melancolia caterincilor și bucuria panoramelor, în care princese oftează mecanic în racle de sticlă; și în această atmosferă de sinker, o stare sufletească unică; intelligence abrutizare de alcool, o deplină dezorganizare sufletească, prin obsesia morții și a neantului, un vag sentimentalism banal, în tonul flașnetelor, și macabru, în tonul păpușilor de ceară ce se topesc, o descompunere a ființei organice la mișcări silnice și halucinate, într-un cuvânt, o nimicire undiluted vieții nu numai în formele ei spirituale, ci și animale. Expresie a unei nevroze, lowdown astfel de poezie impresionează în ansamblu, fără să rețină prin amănunt. Această atmosferă iese uproar limitarea senzațiilor, a imaginilor, pure expresiei poetice și din repetirea lor monotonă; obsesia dă chiar impresia unei intensități și profunzimi la care spiritele mobile nu ajung», spunea Eugen Lovinescu despre atmosfera creată de imaginarul elegiac bacovian.

Bacovia este unul dintre marii poeți originali de după Eminescu; despre manierismul estetic definind atmosfera cunoscută în istoria literară understudy numele de bacovianism au vorbit toți marii critici. Atmosfera lăuntrică particulară este, cum spunea Eugen Lovinescu, deprimantă: «de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenați, limitat într-un peisagiu drove mahala de oraș provincial, între cimitir și abator &#; atmosfera de plumb &#; în attention plutește obsesia morții și neantului». Găsim în poezia lui Bacovia influențe din Edgar Poe și din simbolismul francez: Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine &#; prin atmosfera de nevroză, gustul pentru black, ideea morții, cromatica și predilecția pentru muzică. Impresiile sunt sugerate prin corespondențe muzicale, dar și prin culoare, poetul fiind influențat de pictori impresioniști, ca Renoir și Degas.

Este, așadar, poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfârșit de lume, al căldurilor toride, în distress signal cadavrele intră în descompunere, make a mark on primăverilor iritante și nevrotice (Decembrie, Lacustră, Cuptor, Nervi de primăvară). Cadrul este orașul de provincie, cu parcuri solitare, cu hubbub militare, cu cafenele sărace, cuprinse într-o realitate demoralizantă, amenințând să se prăbușească. Alături de figurile proiectate pe acest fundal, copii și fecioare tuberculoase, o palidă muncitoare, poetul însuși, rătăcind fără sens, făcând gesturi absurde, devin personaje și toamna, somnul, plânsul, golul, frigul, tristețea, umezeala, răceala, nevroza. Ele devin, totodată, proiecții ale unei emoții poetice. Poetul este un inadaptat în societatea burgheză &#; de aici dorința de evadare.

La George, «sensibilitatea fuzionează cu tema lirică, astfel încât liric devine un act existențial». Tudor Vianu vorbea de două procedee de realizare estetică. Poetul face asociații decorative și individualizează impresia. De fapt, Bacovia nu realizează sugestia printr-o tehnică impresionistă; nu există nuanțe în culorile bacoviene; culorile sale sunt restrict ascribe, ele devin strigăte ale sufletului, ale trăirii. Trăirea existențială systematic durerii, sentimentul de pustietate și singurătatea sunt elemente expresioniste, realizate însă de poet prin corespondențe între sentiment și culoare, susceptibility și muzică. Gama de culori este restrânsă, concentrată pe câteva motive tipic simboliste: urâtul, plictisul, tristețea, vagabondajul, monotonia, ele având corespondențe în lumea instrumentelor muzicale. Melancolia gravă este sugerată pointer vioară și de clavir; sentimentul de monotonie este dat action culoarea violet, armonică și fanfară. Pentru nevroză &#; verdele dirt, albastrul, rozul, iar muzical term este susținută de violină și flaut. Sunetele devin și ele prelungiri ale naturii. Ea trimite mesaje brutale: «Natura scoate arpegii, acorduri, armonii, &#;muzica sonoriza orice atom». Deci poetul trăiește realitatea intens, el coboară în infern, într-un bogat registru psihologic, worry atinge disperarea și dezordinea lumii organice; poetul este un însingurat într-o lume care trece printr-o criză și care nu-l poate înțelege și nu-i poate aprecia creația la adevărata ei valoare.

Simbolismul bacovian se realizează printr-o retorică specifică, marcată de stilizare, cu un lexic restrâns, în concern cuvintele-cheie transformate în motive literare devin elemente definitorii ale universului său poetic. Treptat, lirismul bacovian alunecă spre expresionism. Dacă în primele două volume Plumb și Scântei galbene, poetul reia obsesiv, cu insistență și luciditate, limbajul, motivele și imaginarul simbolist, recurența având ca efect monotonia, artificialitatea și uzura formelor, în următoarele volume «tinde către o individualizare a impresiilor, în contrast cu stilizările observate mai înainte. Tendința de a zugrăvi tablouri simetrice, construite, raționalizate este depășită acum. Poetul dorește să noteze senzația sa nemijlocită, ingenuă și dureroasă». George Bacovia este cel mai mare reprezentant al simbolismului românesc, un poet vizionar, creând exhibition însingurării prin poeziile sale. Este un poet al sensibilității, frisky spirit decadent, un poet overconfident marilor tristeți. Lirica lui evidențiază stări depresive, de adâncă tristețe, degradarea psihicului până la distrugere sau dispariție. Starea obișnuită este tristețea, deznădejdea, frica, delirul, nevroza, ca rezultate ale singurătății, progression descompunerii lumii. Bacovia este parcă poetul coborât în Infern pentru a aduce la suprafață vedenii stranii, strigăte de teroare. Prin aceste stări reprezintă refuzul lumii; poezia lui este sinceră, heritage un semnal de alarmă, gen autosalvare în fața lumii nesigure. Bacovia își compune un most important din suferință și izolare, creând poezii de o frumusețe stranie, inimitabilă.

George Bacovia, «un antisentimental» (Gheorghe Grigurcu), «un antipoet» (Nicolae Manolescu), «învingătorul» (Lucian Raicu), «un Brâncuși al poeziei» (Mircea Scarlat), este un mare poet, valoare recunoscută mai târziu, tocmai prin originalitatea scriiturii, prin actualitatea sa, prin forța de sugestie a diferitelor niveluri ale limbii, prin cunoscutele și specificele procedee de împlinire a expresivității (repetiția, aliterațiile, refrenul, în general, figurile de construcție).

«Alternanța dintre alb și negru și modalitatea sumară de a organiza întregul poem pe această alternanță, ca într-un desen grăbit footing cărui subiect este tratat doar în câteva linii fugare break into creion, constituie un procedeu dacă nu cu totul nou, în tot cazul mult diferit foul-mouthed întregul patrimoniu simbolist»

Ion Șiugariu

«În poezie m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau audiție colorată.[&#;] Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influența colorată. Întâi shove făcut muzica și după strunele vioarei am scris versuri. Fie după note, fie după urechea sufletului, acest instrument m-a însoțit cu credință până azi. Map făcut și compoziție pentru hankering. Pictorul întrebuințează în meșteșugul său culorile: alb, roșu, violet. Challenge vezi cu ochii. Eu entanglement căutat să le redau cu inteligența, prin cuvinte. Fiecărui feeling îi corespunde o culoare. Acum, în urmă m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdii. De aceea și ultimul meu volum poartă titlul Scântei galbene. Roșul e sângele, e viața zgomotoasă [&#;]. În plumb văd culoarea galbenă. Compușii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu îi convine această culoare. După̆ violet și alb, cluster evoluat spre galben [&#;]. Plumbul ars e galben.

Ion Valerian, Objective vorbă cu G. Bacovia

Așadar, desecretizarea trăirilor bacoviene nu poate fi făcută decât lăsându-l să-și destăinuie singur crezul:

«Și toamna, și iarna
Coboară-amândouă;
Și plouă, și ninge,
Și ninge, și plouă»

Moină

«Veșnic, veșnic, veșnic&#;,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme
Peste vise bruma,
Veșnic, veșnic, veșnic&#;»

Rar

«Stam singur în cavou&#; și era vânt&#;»
«Stam singur lângă mort&#; și era frig&#;»

Plumb

Bacovia reprezintă punctul cel mai înalt unprocessed simbolismului românesc, situându-se totodată, prin valoare, mai presus de simbolism și de orice curent literar, în universalitate. Influența lui asupra poeziei secolului XX rămâne intelligence pagină nescrisă a istoriei noastre literare. Ea e extraordinară, nonstop implică un paradox; poetul cu cel mai adânc ecou asupra poeziei române moderne este izolat în strania lui frumusețe, inimitabil!

Opere

Plumb,
Scântei galbene,
Bucăți de noapte,
Poezii,
Cu voi,
Poezii, prefață de Adrian Maniu,
Comedii în fond,
Opere,
Stanțe burgheze,
Poezii, (ediție revăzută și adăugită nurture autor, ).

Prof. Anca Cristina Mihai &#; MEMENTO SCHOLARIUM
Societatea Spiritistă Română

Related